Prima menționare documentară a orașului Galati (pe atunci târg) datează din 1445 (într-un act semnat de domnitorul Ștefan al II-lea). Galațiul a crescut în importanță după ce turcii au cucerit cetățile Chilia și Cetatea Albă, în iulie-august 1484, orașul ramânând singurul port al Moldovei cu rol important în comerțul intern, dar și în cel polono-turc. În 1789, în timpul războiului ruso-turc din 1789 - 1791, Galațiul a fost incendiat de către armatele generalului rus Mihail Kamensky, aceasta fiind una dintre numeroasele pustiiri care au fost îndurate de oraș în războaiele ruso-turce din sec. XVIII și începutul secolului al XIX-lea. În ciuda acestor perioade grele, comerțul și navigația se dezvoltă în așa fel încât Rusia înființează, în anul 1775, primul consulat local, iar Franța și Anglia organizează vice-consulate, în anul 1805. În 1850, SUA își deschide un viceconsulat, ridicat la rangul de consulat în 1858, prin decizia președintelui american James Buchanan de a-și numi un consul la Galați. Începând cu anul 1834, vapoare cu aburi austriece fac deja curse regulate din Galați. Mai mult decât atât aici se făcea un important comerț de tranzit cu țările germane. Construcța de nave militare de mari dimensiuni era o importantă activitate economică a orașului, în acest sens un călător prin Țările Române, abatele Bošković, afirmă că: „Am văzut acolo o corabie foarte mare, de felul acelora cărora turcii le spun caravele, care se află pe șantier, gata să fie lansată la apă. Fusese comandată de Isaac-aga, vameșul cel mare al Constantinopolului. Vasul era foarte mare, șaptezeci de pași pe șaptesprezece și încărcată cu optzeci și patru de tunuri de bronz.”
Hatmanul Ivan Stepanovici Mazepa, eroul naţional al UcraineiO legătură de câteva secole există între eroul național al Ucrainei, hatmanul Mazepa și orașul Galați. Hatmanul Ivan Stepanovici Mazepa s-a născut în 1644 în Palatinatul Podoliei și a devenit hatman al Ucrainei în 1687. După o viață dedicată în totalitate patriei mamă, hatmanul Mazepa moare pe 2 octombrie 1709 la Varnița (pe atunci raia turcească în Basarabia) fiind inhumat la Galați. Interesant este și faptul cum corpul lui Mazepa ajunge să fie înmormântat la Galați. Rudele lui Mazepa obțin de la turci un firman pentru a-i transporta corpul la Ierusalim. Ajungând la Galați, l-au îngropat la biserica Sf. Gheorghe, care de mult era închinată Ierusalimului, în felul acesta s-a îndeplinit dorința cazacilor de a-și reînhuma comandantul la Sfântul Mormânt. Biserica Sf. Gheorghe din Galați a fost ridicată „prin osârdia dumnealui Hagi Mihalachi, în timpul lui Istrate Dabija Voievod, în anul 7172, deci 1664, aprilie 1”, așa cum reiese din inscripția bisericii [16]. La construirea ei s-au folosit materiale din castrul roman de la Barboși (cartier al Galațiului), iar ctitorul, probabil un negustor, a închinat biserica Sfântului Mormânt de la Ierusalim. Hatmanul Mazepa a fost înmormântat în biserică, în mijlocul navei, într-un mormânt cu boltă construit din cărămizi. Pe acesta se va pune piatra funerară cu o inscripție ce poartă insemnele Ucrainei și ale lui Mazepa, între altele vulturul cu un singur cap. La un an după înmormântarea lui Mazepa, când, după înfrângerea de la Stănilești, tătarii jefuiesc și incendiază Galații, biserica Sf. Gheorghe este prădată. [4] În zilele noastre două cartiere și un parc din municipiu poartă numele hatmanului Mazepa.
Cele mai vechi urme arheologice datează din neolitic, mai precis din epoca fierului. În mod cert în prima epocă a fierului au existat așezări umane aici, drept pentru care în Vatra Orașului s-au găsit vârfuri de săgeți din fier provenite dintr-un mormânt tumular datând din secolul IV î.Hr. La Barboși au fost descoperite vase grecești, datând din secolul V î.Hr. Barboșii au fost o importantă davă dacică, cetate fortificată ce a durat aproape 500 de ani. Aici s-a descoperit și un sanctuar asemănător celui de la Sarmisegetusa. Cetatea dacică de la Barboși a fost cucerită de romani, care apoi au fortificat zona, fapt confirmat și de către Dimitrie Cantemir și Miron Costin.
După ce traversează Europa, un pic obosită pe drum, Dunărea își calmează apele, își scutură umerii de pământ și descoperă orașul Galați ca un dar al propriei existențe milenare. Municipiul Galați este situat în zona estică a României, în extremitatea sudică a platoului Moldovei, la 45° 27' latitudine nordică și 28° 02' longitudine estică. Situat pe malul nordic al Dunării, ocupă o suprafață de 246,4 km2, la confluența râurilor Siret (la vest) și Prut (la est), lângă Lacul Brateș, la circa. 80 de kilometri de Marea Neagră. Cel mai apropiat oraș este Brăila, la doar 15 kilometri spre sud. Galațiul se află la întâlnirea celor 3 provincii istorice ale țării noastre: Muntenia, Moldova și Dobrogea. Orașul și portul se desfășoară ca un vast amfiteatru cu diferențe de nivel de la 3 până la 55 de metri. Orașul se întinde pe trei terase: Valea orașului, cu altitudine între 3 - 7 m și altele două, trasate aproape în formă de evantai; prima cu o altitudine între 20 - 25 m (nucleul orașului medieval, actualmente centrul orașului) și a doua cu altitudini care depășesc 40 m (orașul modern). Viața comunităților umane a fost influențată în mod direct de către Dunăre, cel de-al doilea fluviu din Europa ca lungime (2.850 km), cu un debit mediu pe acest sector de 6.199 mc/s, după ce primește în amonte apele râului Siret cu un debit mediu de 210 mc/s (cel mai mare afluent de pe teritoriul românesc). Fluviul își continua drumul spre Marea Neagră după ce primește, în avalul porturilor din Galați, apele râului Prut, cu un debit mediu de 86 mc/s. Debitele Dunării au o variație importantă, în funcție de anotimp și an, cu valori maximale în luna mai (18.000 - 19.000 mc/s) și minimale in cursul verii (2.000 - 2.450 mc/s). Datorită șenalului adânc până în zona orașului Brăila, Dunărea este declarată maritimă.
