Fenomenul Serendipitate

Royston Roberts face deosebirea între adevărata
serendipitate, în care se descoperă ceva atunci când nu se caută nimic şi
pseudo-serendipitatea în care se descoperă un mod inedit, nemaivăzut, de a face
ceva (de exemplu: invenţia vulcanizării de către Charles Goodyear).
Tot Royston Roberts defineşte astfel cele 4
tipuri de serendipitate :
Serendipitatea I. Descoperirea întâmplătoare, accidentală a
unui lucru, altul decât cel se urmăreşte iniţial (uneori acel ceva descoperit este
opusul obiectivului urmărit) şi conştientizarea importanţei noii descoperiri.
Exemple: aproape toţi edulcoranţii de sinteză (zaharina, aspartamul,
ciclamatul), simulatorul cardiac, albastrul de Prusia, teflonul, kevlarul, fulerenele,
etc.
Serendipitatea II. Descoperirea unui lucru căutat dar printr-o
metodă neaşteptată (alta decât cea clasică) folosită în mod accidental şi conştientizarea
importanţei acestei noi modalităţi. (Pseudo-serendipitatea apud Royston
Roberts) Exemple: Imprimanta cu jet, penicilina, elicea navală, etc.
Serendipitatea III. Descoperirea accidentală a unei aplicaţii
neaşteptate pentru un anumit lucru, metodă, proces, etc. şi conştientizarea
importanţei acestei noi aplicaţii/utilizări. Exemple: mausul calculatorului,
platforma de programare Java, clorpromazina, Viagra, Botox-ul, super-glue,
microundele.
Serendipitatea IV. Capacitatea de a descoperi din întâmplare,
noroc sau accident a unei idei care stă la baza unei invenţii veritabile. După
Royston Roberts aceasta este adevărata serendipitate. |i în acest caz, serendipitatea
nu este "livrată de-a gata" ci necesită o operaţie cognitivă:
perspicacitate şi imaginaţie. Exemplele sunt mai puţine decât la celelalte
tipuri de serendipitate: sticla securit, procedeul Pilkington pentru sticla
plutitoare, închizătoarea autoacroşantă.

În sociologie, serendipitatea este un procedeu
metodic de observare colaterală a acelor manifestări, fenomene sau evenimente
care sunt sau par neanticipate sau ciudate, dar care au efecte strategice în
contextul unui proiect de cercetare. Accentul este pus pe posibilităţile de
descoperire, din întîmplare sau datorită perspicacităţii, a unor rezultate
importante care nu erau iniţial căutate. De aceea se numesc rezultate sau
descoperiri serendipitale. Serendipitateaîndeamnă la manifestarea activă şi extinsă a curiozităţii
investigative provocate de apariţia unor inconsistenţe în date sau a unor deviaţii
de la normalitatea aparentă. În felul acesta se adună noi date şi informaţii,
se fac noi inferenţe şi chiar se reformulează ipotezele iniţiale sau se adaugă
altele noi, extinzîndu-se sau schimbîndu-se cadrul teoretic iniţial.
Graţie atât motoarelor de căutare
cât şi diversităţii hipertextualităţii întâlnite în paginile web, se poate
spune pe bună dreptate că Internetul a devenit unealta privilegiată a
serendipităţii. Reţeaua mondială de reţele informatice devine generatorul prin
excelenţă a acelor întâlniri întâmplătoare cu informaţii pe care nu intenţionăm
să le găsim dar care se dovedesc a fi extrem de utile sau interesante. In
periplul nostru grăbit prin sumedenia de informaţii scoase din adâncurile
ciberspaţiului, adeseori trecem la un pas de comori de cunoaştere care uneori ne
pot schimba viaţa.