Sustine Turismul Romanesc !

Cred ca majoritatea dintre noi au auzit, macar asa in treacat de manastirile Cocos, Saon si Celic-Dere din judetul Tulcea.
Sunt cele mai mari, dezvoltate, vechi si mediatizate manastiri din judetul Tulcea. S-a vorbit si inca se vorbeste de “triunghiul manastirilor din Dobrogea”. Cele trei, au devenit embleme ale pelerinajului monahal in judet, fiind vizitate in permanenta atat de turistii simpli cat si de cei ce cauta a se linisti sufleteste, a se reculege. Insa multi dintre noi nu cunosc faptul ca pe langa aceste trei asezaminte monahale exista si altele ce merita sa fie vizitate si ajutate prin contributiile noastre sa se dezvolte.

MANASTIREA COCOS

Manastirea Cocos este situata in judetul Tulcea, la o distanta de aproximativ 6 km de comuna Niculitel. Asezamantul de rugaciune este intemeiat in anul 1833 de catre trei calugari romani, Visarion, Gherontie si Isaia, veniti de la Manastirea Neamt, calugari ce cumpara pamantul de langa dealul Cocosului si incep sa construiasca cu incuviintarea organelor administrative locale musulmane, locul de rugaciune si adaposturile. In a doua jumatate a secolului al XIX-leasi in primii ani ai secolului XX, la Manastirea Cocos a functionat o tiparnita, una din primele tipografii din Dobrogea. Materialul tipografic a fost primit in primii ani de la Manastirea Neamt. Se mai pastreaza si astazi o placa pentru executarea xilogravurilor precum si vechile litere.
In biserica sunt depuse la loc de cinste Moastele a patru martiri intru Hristos - Zotic, Attal, Kamasie si Filip, cel mai probabil apartinand anilor 303 - 304 - marea persecutie a lui Diocletian, descoperite in anul 1971 in comuna Niculitel. Complexul arhitectural de la Cocos este declarat "Monument de arhitectura”. Aici sunt adopostite intr-un muzeu de arta medievala si moderna colectii de carte veche, icoane, textile, precum si argintarie din secolele XVIII - XIX .

MANASTIREA CELIC-DERE

Situata la 30 km de municipiul Tulcea, intre satele Posta si Telita, pe valea Cilicului, a fost construita catre mijlocul secolului al XIX-lea ca manastire de maici. Manastirea are aspectul unui sat cu gospodarii imprastiate, in care se remarca in mod deosebit casa staretei, casa ce adaposteste muzeul de arta ecleziastica si biserica.
Aceasta din urma a fost ridicata la inceputul secolului 20, opera a arhitectului Toma Dobrescu, printre putinele constructii etajate de acest gen din Romania. La demisol se gaseste biserica de iarna, la parter, biserica de vara; muzeul manastirii, organizat in fostul atelier de pictura religioasa si de tesut covoare, este detinatorul unui important tezaur de obiecte de cult, intre care 43 de carti bisericesti tiparite intre 1643- 1843.
Exemplarul cel mai valoros al colectiei este, fara indoiala, Biblia de la Bucuresti, din 1688. In curtea Manastirii se afla o moara de vant, considerata monument de arhitectura. Treptat, treptat, harnicia calugaritelor de aici avea sa aduca nu numai la dezvoltarea economica ci si spirituala a manastirii. Dupa reintegrarea Dobrogei in Pamantul Stramosesc, grupul de calugarite de la Manastirea Celic Dere au fost sprijinite de ierarhii Episcopiei Dunarii de Jos pentru inzestrarea asezamantului cu o serie de noi constructii.
In 1901 episcopul Partenie Clinceni a pus temelia bisericii monumentale cu demisol care a servit o perioada de timp ca paraclis de iarna. Biserica mare poarta hramul Adormirea Maicii Domnului iar cea de la demisol Izvorul Maicii Domnului. In 1916 biserica a fost terminata "la rosu" iar finisarile din 1932 cand, la 22 octombrie s-a savarsit sfintirea. Planurile apartin arh. Toma Dobrescu si picturile, executate in fresca, apartin artistului plastic Gheorghe Eftimiu; sculptura a fost executata de Ion Dinea. Episcopul Nifon poate fi considerat al doilea ctitor al manastirii datorita activitatii culturale si spirituale pe care a depus-o.
In incinta manastirii s-a infiintat o scoala primara pentru adulti pana la varsta de 40 de ani si o scoala atelier de pictura bisericeasca. S-a organizat corul bisericesc si un atelier de covoare, de tesaturi nationale cu o sectie de broderii artistice.
Alte trasee de urmat :

-Rezervatia Padurea Fagilor
Se afla in Parcul National Muntii Macinului, aproape de comuna Luncavita, judetul Tulcea; este o rezervatie forestiera formata dintr-o padure izolata de fagi, situata la peste 300 km de restul padurilor de fag carpatine; are o suprafata de 154 hectare; detine exemplare de 1 m grosime si 38 m inaltime; cuprinde paduri de fag, gorun, carpen, tei argintiu, ulm, paltin, frasin, plop tremurator, alun etc. drum de acces Luncavita-Nifon.

-Cetatea Arrubium -Macin
Ruinele castrului militar roman Arrubium se situeaza pe teritoriul orasului Macin in partea de nord-vest. Atestat documentar pentru prima data in jurul anului 100 e.n. in doua diplome militare, cand Imparatul roman Traian pregateste intreaga Dobroge ca o tabara de atac impotriva lui Decebal. Este mentionata prezenta la Arrubium a unei unitati romane auxiliara formata din populatia tracica din regiunea Dardania, dardanii. Denumirea fortificatiei este incerta, posibil fiind de provenienta celtica. O serie de inscriptii, tezaure monetare din aur si argint, tigle, stalpi militari si altele descoperite aici, impreuna cu izvoarele istorice ale vremii (“Notitia Digninatum”, “Itinerarium Antonini”, harta “Tabula Peutingeriana”, descrierea “Cosmographia”) ne vorbesc de fortificatia militara si de viata economica infloritoare a cetatii Arrubium.
Cum ajungem la Arrubium: din centrul orasului Macin, inspre nord-vest, spre bratul Dunarii Macin, la periferia orasului. Ajunsi la fata locului, dupa ce am intrebat cativa localnici si ne-am cam invartit pe stradute, neexistand niciun indicator, iti trebuie un spirit de detectiv sa gasesti ceva din urmele cetatii. Ceea ce am descoperit noi, un fragment de zid ce iese din malul abrupt si inalt, in rest dune de pamant ce probabil ascund resturile vechii cetati.