marți, martie 15, 2011

Ce e VIATA ?!

Ziua de Marti isi pastreaza titulatura capatata de "Cele 3 ceasuri rele".
Astazi i-a fost fatala unui barbat de 34 de ani, cu doi copii de 4 si 2 ani acasa, cu o nevasta de 26 de ani si cu niste parinti si frati indoliati....
Pasiunea l-a omorat ! Crud ! Sa stii ca sotul tau e plecat la peste si vine inapoi in sicriu! Si e tanar , Doamne, e TANAR !!!!!!!!
Cand viata isi ofera astfel de surprize , tu ca spectator te gandesti inca de o mie de ori ce am facut cu viata mea, am facut bine, am facut rau , de ce merit eu asa ceva... lucrurile devin complicate... si oricat te-ai chinui sa intelegi , nu iti iesa...
Oameni buni, prietenii mei, viata e atat de scurta, ca un fir de ata ! Stau si ma gandesc, ca spectator, ca in ziua de azi nu e bine sa tii ura, sa faci rau, sa tii orgolii, sa fii suparat, ... ci doar sa te bucuri de ceea ce iti ofera Dumnezeu, de sotul tau , de iubitul tau, de prietenii tai , de parinti, de vecini, de flori , de aer, de soare, de luna, de primavara, de tot ce se intampla placut in jurul nostru, caci va veni o zi cand toate acestea nu vor mai fi si s-ar putea sa regretam tot ce nu facem acum ....
Reflectati la actiunile voastre, sa nu va para rau mai tarziu!
Atunci cand crezi ca ai totul si te consideri fericit , implinit, soarta, Dumnezeu, ziua de marti sau cele 3 ceasuri rele iti dovedesc cat de fragili suntem... iti vezi viata prin fata ochilor....

Am gasit pe net niste ganduri frumoase si vreau sa vi le impartasesc :

"Mi-am înţeles părinţii cu adevărat, doar când le-am călcat pe urme şi încă nu am reuşit să le mulţumesc suficient pentru tot ce-au făcut pentru mine.
Am dedus că darul cel mai preţios al copiilor este libertatea de a cerceta singuri.
Am simţit că a fi mamă este o minune cu greutate mare, iar copiii sunt primele minuni ale minunilor.
Am văzut că bunătatea este vulnerabilă pe pământ, dar apreciată de sfinţi.
Am observat că iubirea are scară de valori diferite, iar rucsacul ei merită cărat în spate toată viaţa, chiar dacă e greu.
Am văzut că sinceritatea nu aduce întotdeauna bucuri, dar mai are încă susţinători rătăciţi.
Am observat că bucuriile dacă nu sunt împărţite nu sunt bucurii.
Am văzut că toate dărniciile au efect de bumerang.
Am dedus că experienţele vieţii rumegate în timp nasc boabe de înţelepciune pe care Biblia ne-o oferă gratis.
Am înţeles că numai diferenţa dintre caracterele omeneşti stimulează progresul.
Am observat că bolovanii vieţii nu sunt imobili, dacă puterea crezului nu schiopătează.
Am început să simt cu adevărat gustul fericirii, când grăunţele înţelepciunii mele au intrat în faza de coacere.
Am simţit că iubirea are puteri magice şi dincolo de viaţă.
Am dedus că pentru a escalada piramida vieţii cu bine, trebuie să mă hrănesc cu pâinea înţeleptului.
Am urât fără să vreau oamenii fără norme morale sănătoase, dar mi-am dat seama că şi eu fac parte din turma Domnului.
Am invidiat oamenii bogaţi spiritual şi pacea inimii lor, dar nu şi renunţările lor lumeşti.
Admir plângând bucuriile performanţelor omeneşti şi sacrificiul lor nebănuit, dar sunt atât de departe de ele.
Am observat că darurile caracterelor omeneşti sunt diferite, ca să ne înţelepţim unii pe alţii.
Am observat că fără vrerea lui Dumnezeu suntem nimic, dar El ne-a iubit mult oferind lumii viaţa, cu miracolele ei surprinzătoare.
Cred în Dumnezeu pentru că nu l-am văzut, dar l-am simţit.
Am dedus că oceanul purificării spirituale este singurătate îngenuncheată în credinţă.
Am simţit că fără durere nu aş înţelege bucuria lipsei ei.
Am observat că în turma Domnului se înmulţesc lupii, nu oile.
Am dedus că atât de cumpătată este toată creaţia Domnului, încât ameţesc gândindu-mă la scopul ei adevărat.
Am învăţat de toate, ca să-mi dau seama că nu ştiu mai nimic.
Am iubit, am urât, am iertat;
Am să primesc ce-am dat."

7 comentarii:

  1. aflam dupa ce murim!taba

    RăspundețiȘtergere
  2. ete na! taba, ma omori si uite-asa am sa aflu eu ce e viata...!!!...
    fain articolul - pe masura interesului general cand se urca aburii filozofarii la creieri.
    tare sunt curioasa daca cel care a scris prima parte chiar traieste dupa preceptele alea pe care le declara cu atata patos.
    foarte frumos, dar sunt convinsa ca totul ramane la stadiu de vorbe.
    si chiar asa - ce este viata? Viata este Acum.

    RăspundețiȘtergere
  3. Prima parte chiar este scrisa de mine, am scris ceea ce am simtit cand acest nefericit eveniment s-a intamplat chiar in drumul meu spre munca si dupa ce s-a constatat decesul chiar la mine la serviciu. Nu am dorit sa dau si alte detalii mai semnificante! Insa am tras o invatatura din acea marti fatidica!

    RăspundețiȘtergere
  4. "cel care a scris" era doar o formulare generica. cu atat mai mult daca ai fost tu cea care a scris... ... ... traiesti dupa preceptele alea care suna atat de frumos incat cu siguranta sunt neverosimile??!?!?!???
    fiecare zi este fatidica, anco, pentru cineva undeva. si de ce fatidica, poate dincolo chiar este mai bine. ca sa nu fiu carcotasa si vizavi de termenul "fatidic" si sa spun ca si acesta este relativ. ce este fatidic pentru unul poate fi eliberator/binefacator/vindecator pentru altul.
    eu propun cuvinte mai mici si fapte mai mari - si nu o lua personal, te rog, asta e o propunere pe care o fac tuturor, si in primul rand mie.

    RăspundețiȘtergere
  5. Eu cred ca inca ma bucur de fiecare dimineata in care ma trezesc, de fiecare anotimp, chiar iarna fiind ea, de fiecare zambila si narcisa ce apar primavara, ma bucur cand vad caprioare, fazani, prepelite, ...ma bucur si ma intristez in acelasi timp cand viata nu imi permite sa ma bucur si de altele mai des si mai mult: de prieteni, de mama, de iubitul meu ....
    Orice clipa , orice moment din viata noastra, chiar cel imediat, poate fi fatidic!
    Eh pana vom ajunge in acel moment stau si ma intreb daca e bine sa tinem dusmanie, ura, sa avem orgolii, sa uitam sa mai fim oameni, sa avem suflet, sa nu mai avem interese ascunse, etc...
    Oricum am privi aceasta idee de viata, imi doresc ca toti sa fim mai buni, mai sufletisti, sa ne fixam obiective pe care sa le si atingem, sa facem mai des campanii de bine catre semenii nostri, sa plantam mai multi copaci si flori, sa hranim mai multe animale, fie ei catei, pisici, pasarele, sa facem un lucru bun fara sa asteptam sa primim in schimb ceva... si lista poate continua... caci viata e atat de subtire ca un fir de ata!

    RăspundețiȘtergere
  6. tu stii mai bine. dar eu la cat de des te vad zambind, ma indoiesc. (stii, zambetul este inca marca bucuriei)
    pentru moment raman la opinia mea - cuvinte frumoase, realitate execrabila - toti suntem manati doar de propriul interes, de propriul ego egocentric egoist. si suntem si destul de ipocriti sa spunem ca nu este asa.
    viata este acum. fiecare cu propriul acum. deci un cumul de egoisme. cine poate, sa ma contrazica!!

    RăspundețiȘtergere
  7. E normal sa fim egocentrici si sa ne urmarim propriul interes avand in vedere ca societatea in care traim s-a schimbat foarte mult fata de cea in care au trait parintii nostri.
    La orice pas te asteapta un vanator sa te vaneze sau sa iti vaneze ceva din ce ai, dar asta nu inseamana ca trebuie sa uitam sa mai ne bucuram de viata, de ce e frumos, sa facem fapte bune si altruiste.
    Indiferent cum esti, egocentrist sau altruist,cu interese meschine sau nu, viata se poate termina in orice clipa!
    Sa ne bucuram de ce e frumos si sa nu ne umplem de venin!

    RăspundețiȘtergere